Vecinătățile localităților din cantonul Graubünden
Pentru a putea înțelege mai bine fenomenul traseelor pietonale periurbane din țara cantoanelor vă vom prezenta pe scurt la început care este situația la nivel Național și care sunt principalii stakeholderi implicați.
Elveția este țara perfectă pentru excursioniști. Cu 65.000 km de trasee de drumeție marcate, există trasee pentru fiecare nivel de abilitate. Semnalizarea traseelor este consecventă în toată Elveția (și în Liechtenstein), datorită eforturilor depuse de entuziaștii drumețiilor în anii 1930.
Cine întreține toate aceste trasee de drumeții?
Printr-o legislație unică în lume, articolul 88 din Constituția elvețiană, prevede că potecile elvețiene și traseele de drumeție trebuie să fie menținute în stare bună și sigură. Lucrările de întreținere sunt comisionate la nivel cantonal și municipal. Aproximativ 1.500 de voluntari și ajutoare se ocupă de sarcini precum tăierea crengilor, repararea treptelor și ajustarea indicatoarelor la nivel national. Acest articol a fost votat prin referendum in anul 2018.
Cât costă drumețiile și cine plătește?
Accesul la rețeaua națională de trasee este gratuit pentru toți drumeții. Banii pentru întreținerea rețelei provin de la cantoane și din donații. Investițiile anuale se ridică la aproximativ 53 de milioane de franci elvețieni (53,4 milioane de dolari). Potrivit Federației Elvețiene de Drumeții, aceasta include întreținerea operațională, repararea și semnalizarea rețelei și alte costuri. De asemenea, Clubul Alpin Elvețian (SAC) investește câteva sute de mii de franci pe an pentru întreținerea și îmbunătățirea accesului la cabanele sale.
Alte organizații, printre care casele de asigurări de sănătate sau firme locale se implică activ în sponsorizarea infrastructurii conexe necesare acestor trasee. În mod evident, drumețiile au beneficii fizice și, atunci când sunt practicate în mod regulat, ele pot îmbunătăți considerabil somnul, tensiunea arterială și sănătatea generală. Beneficiile pentru sănătatea mentală, reducerea riscului de depresie și îmbunătățirea stării de spirit sunt beneficiile pe care și le doresc și casele de asigurări de sănătate. De cele mai multe ori găsim aceste organizații contribuind la crearea de trasee tematice (ex. traseul veverițelor din Arosa) ce sunt destinate unui grup de utilizatori țintă. Prin aceste trasee sunt vizate în mod special familiile cu copii, adolescenții și persoanele în vârsta.
Întâlnim și cazuri în care persoane private contribuie activ prin donații sau prin achiziția directă de mobilier urban, cu scopul de a menține această infrastructură în condiții optime. Astfel putem întâlni băncuțe, mobilier urban dedicat pentru sport sau locuri amenajate pentru picnic, îngrijite de comunitățile locale.
Unul dintre principalele motive pentru popularitatea rețelei naționale de trasee este accesul facil. Majoritatea traseelor de drumeție sunt accesibile din fiecare oraș sau sat din Elveția, datorită unei infrastructuri de trenuri, telescaune și gondole. În plus, varietatea mare de trasee de drumeție pare a fi pe placul tuturor, de la drumeții mai experimentați la începători, iar unele trasee sunt chiar desemnate pentru utilizarea cărucioarelor și a scaunelor cu rotile. Drumeții pot găsi o listă completă de trasee organizate în funcție de locație, temă și nivel de pregătire fizică pe diferite site-uri oficiale, un exemplu ar fi site-ul Swiss Mobility.
Rețeaua naționala de trasee turistice poate fi accesată atât de pe internet cât și de pe dispozitivele mobile, pentru care există o serie de aplicații cum ar fi Schweizmobil sau Swiss Pro Map. Cu ajutorul acestor aplicații poți găsi rețeaua dedicată de trasee de promenadă pentru persoanele cu dizabilități sau trasee recomandate pentru cei mici.
Cum deosebesc traseele?
Traseele care necesită cel mai puțin efort sunt marcate cu semne sau săgeți galbene, care prezintă adesea o figură cu un rucsac și un baston de mers pe jos. Semnele care marchează altitudinea, intersecțiile și distanțele sunt, de asemenea, galbene și pot marca diferite tipuri de trasee. Acestea oferă o estimare a timpului care ar trebui să dureze pentru a ajunge la cele mai apropiate puncte, inclusiv la gări și stații de autobuz. 64% din totalul traseelor sunt trasee ce necesită minime cunoștințe montane și sunt accesibile tuturor. În cadrul acestei categorii sunt diferite grade de dificultate in funcție de lungimea traseului și de profilul terenului.
Semnele roșii și albe, adesea pictate pe stânci, marchează traseele pe care drumeții se pot aștepta la pasaje abrupte și înguste. „Utilizatorii trebuie să fie siguri pe picioare, să nu aibă vertij, să aibă o condiție fizică bună și să fie conștienți de pericolele montane”, notează Federația Elvețiană de Drumeții. Aceste trasee necesită o pregătire fizică moderată și echipament adecvat. Ele reprezintă 35% din totalul traseelor la nivel național.
Traseele alpine de drumeție sunt indicate prin semne albastre și albe. Acestea traversează deseori câmpuri de zăpadă și ghețari și necesită de multe ori escaladarea cu o frânghie, piolet și crampoane. Pe măsură ce ghețarii se topesc, aceste trasee devin din ce în ce mai dificile. Aceste trasee reprezintă 1% din totalul traseelor de drumeție.
În afara acestor trasee mai găsim marcate trasee pentru biciclete, atât de șosea cât și pentru mountain bike, trasee pentru patine cu rotile, trasee via ferrata sau trasee de escaladă. Iarna multe din traseele de vară sunt transformate în trasee pentru rachete de zăpada, pentru schi de tura sau pentru ski nordic.
Surse info & foto:
