Sistemul educațional dual îmbină educația vocațională în cadrul școlilor cu practica în companii de profil, cea din urmă având o pondere importantă (40-60%) din programul educațional. În mod tradițional, acest tip de formare era asigurat de bresle prin ucenicie. Acest sistem a fost implementat prima dată în Germania în 1969 și a fost preluat ulterior de Austria, Elveția, parțial Belgia, Franța în anii ‘90, fiind astăzi răspândit inclusiv în Asia. Aproximativ 250 de specializări sunt disponibile în Germania în acest sistem.

În continuare este extrem de necesară formarea de profesioniști pentru meserii în care învățarea și exercițiul practic sunt esențiale, precum:

• în domeniul medical: asistent medical, asistent stomatolog și tehnician farmacist, tehnician veterinar etc.
• în domeniul construcțiilor: electrician, instalator, tehnician HVAC, zidar, constructor, tâmplar, sudor, sobar etc.
• turism și HORECA: agent de turism, ospătar, camerist etc.
• domeniul tehnologic: mecanic auto și nu numai, mecatronică etc.
• diverse alte servicii, precum șofer profesionist, pilot, scafandru comercial și altele.

Iar pentru ca acest tip de formare să dea cele mai bune rezultate, am identificat patru chei de proiectare pentru ansamblurile educaționale duale.

1. Interacțiunea favorizează inovația

Campusurile duale sunt, prin excelență, locuri de întâlnire între teorie și practică, dar și între specialități. Ceea ce este extrem de valoros pentru inovație, care se produce acolo unde oameni, experiențe, idei și perspective diferite se întâlnesc.

Un astfel de campus pune la dispoziția profesorilor, elevilor și studenților, în afara sălilor de clasă și laboratoarelor specifice, o diversitate de spații care să găzduiască întâlnirile programate sau spontane și învățare colaborativă: holuri ample, cafeteria, centre de resurse, săli de sport, dar și spații exterioare.

Amenajate astfel încât să inspire colaborare, joc și creativitate, creează premisele producerii inovației, care deja este extrem de valoroasă în contextul unui grad crescut de automatizare și dezvoltării inteligenței artificiale.

Această interacțiune contribuie la Explorarea Potențialelor Interese și Cariere (EPIC), oferind elevilor și studenților mai multă cunoaștere referitoare la potențialul lor viitor parcurs educațional și profesional.

2. Orientare și signalectică fără bariere (incluziune)

Un campus dual fără bariere porneşte de la premisa accesului pentru elevi, profesori și vizitatori cu vârste, nevoi și (diz)abilități variate. Atât spațiile educaționale, cât și cele destinate locuirii vor integra indicii multisenzoriale, astfel încât orice utilizator, indiferent de abilități să poată şti în orice punct din ansamblul educațional unde anume se află şi care sunt traseele pe care le poate urma.

Indicii senzoriale:

• utilizarea de simboluri, cuvinte, coduri de culoare pentru identificarea unor zone funcţionale distincte sau a căilor de acces, partiții vitrate; utilizarea iluminatului natural și artificial pentru a facilita orientarea;
• lifturi; fântâni de apă; finisaje reflectante sau fonoabsorbante; sisteme audio; semnale sonore activate prin senzori de mişcare;
• benzi de plante aromatice, zone de vegetație și alte amenajări naturale etc.
• diferite materiale, texturi și inserții în finisajele de pereţi, pardoseli, balustrade, mâini curente şi mobilier; benzi antiderapante, rizuri şi profile la trepte şi podeste; amplasarea unor obiecte-simbol care semnalizează anumite spații; machete tactile la diferite scări, ale ansamblului școlii, ale unui etaj sau ale unei singure săli multifuncționale.

Pentru design incluziv avem nevoie să reînvățăm felul în care lecturăm spațiul. Implicarea persoanelor cu nevoi și (diz)abilități variate în procesul proiectării este esențială în acest sens.

3. Sănătate și confort

Petrecem din ce în ce mai mult timp în școli, iar învățarea continuă extinde și mai mult impactul asupra sănătății stilului nostru de viață.

Activitatea fizică este extrem de importantă pentru cultivarea stării de bine, a sănătății fizice, mentale și emoționale. În contextul educaţiei permanente, capătă din ce în ce mai mult sens să integrăm, la toate nivelurile educaționale, activităţi fizice care pot fi practicate pe tot parcursul vieţii (lifetime sports): ciclism, patinaj (role), alergare, escaladă și alte asemenea; terenuri sportive la sol sau pe terasele clădirilor; facilități sportive pentru diferite posibilități motrice.

Alimentația sănătoasă poate fi promovată prin cultivarea unor plante, legume și fructe în grădină, în sere sau pe acoperișul verde al clădirii, incluse ca activitate practică în curriculă pentru anumite specialități. Activitățile tip „urban farming” implică și simțurile, pe care orele de curs le neglijează în general: mirosul, pipăitul sau gustul, dar presupun și mișcare. Produsele rezultate pot fi folosite în activitățile practice culinare sau în cantina școlii.

Pizza Day poate fi un eveniment mult îndrăgit de elevi și profesori deopotrivă, unde legumele cultivate pot fi gătite și savurate împreună. Elevi, studenți, profesori și personalul administrativ pot lega relații cordiale, pot crește spiritul de echipă și sentimentul apartenenței la comunitate prin:

• evenimente sportive și diverse jocuri la care pot participa împreună
• utilizarea nediferențiată a cantinei, sălii de resurse, spațiilor multifuncționale etc.

Ne concentrăm mai bine în condiții de confort. Ne relaxăm și suntem mai deschiși la colaborare, avem gândire critică și suntem mai creativi. Designul biofilic are un impact extrem de benefic asupra confortului psihologic.

De-a lungul zilei avem nevoie să schimbăm poziția corpului folosind diverse tipuri de mobilier de șezut: scaune, fotolii și bănci etc., pe cât posibil ergonomice și flexibile. Textura și rigiditatea contează enorm.

Lumina naturală este cea mai prietenoasă. Ajută vitraje mari către exterior, bine orientate cardinal, ideal către spații verzi, protecții împotriva strălucirii și sisteme de umbrire, iluminat artificial preponderent cald și de intensitate potrivită, culori, texturi și tipare bine dozate.

Sunetele care ne înconjoară ne influențează puternic starea de spirit și puterea de concentrare. Diferite activități presupun niveluri diferite de zgomot tolerat sau agreat:

– în bibliotecă vrem liniște;

– în clasă vrem uneori liniște, uneori un zumzet discret, alteori e bucurie mare;

– în cantină vrem o atmosferă relaxată, fără să auzim ecoul tacâmurilor etc.

Confortul acustic este asigurat prin măsuri de izolare la zgomotul provenit din exterior și prin tratamente care reglează nivelul de absorbție și reflexie a sunetului în interior.

Reglarea temperaturii ambientale în funcție de sezon, climă și activitatea desfășurată este critică pentru concentrare – când ne e prea cald, suntem distrași, când ne e frig, suntem somnolenți. Orientarea cardinală a clădirii, configurația volumetriei, protecția solară selectivă, spațiile tampon între spații calde și reci, termoizolarea, sistemele eficiente de încălzire – răcire și ventilare.

Avem nevoie de aer curat și proaspăt permanent. Evităm materiale cu compuși organici volatili, ne protejăm de surse de miros și/sau noxe, ventilăm bine spațiile, nu stăm mulți, mult timp în spații prea mici slab ventilate. Este de evitat producerea de curenți deoarece pot genera disconfort.

4. Clădiri care ne învață pe noi toți

Clădirile și peisajul campusului sunt o resursă inestimabilă de învățare, dacă această oportunitate este bine valorificată.

Din ce în ce mai multe construcții școlare și universitare din lume urmăresc obținerea unor certificări de sustenabilitate precum LEED, BREAM, WELL sau alte asemenea. Acestea stabilesc standarde înalte în privința mai multor aspecte, printre care:

• eficiență energetică și producere de energie din surse regenerabile
• responsivitate prin sisteme de automatizare / IOT / sezonalitate
• materiale sustenabile pe toată durata ciclului de viață
• gestiunea deșeurilor
• gestiunea apelor

Sustenabilitatea este trăită astfel direct, ca experiență de viață, de către toți utilizatorii campusului:

• elevii și studenții primesc lecții urmărind pe viu felul în care aceste sisteme funcționează, învață și exersează comportamente sustenabile, învață un mod de viață;
• profesorii, managerii, personalul administrativ, autoritățile și comunitatea ca întreg învață din operarea și monitorizarea campusului, evaluarea și feedback-ul primit de la utilizatori, al cercetării și diseminării în timp real a rezultatelor în comunitate.

În plus, sunt recomandate următoarele opt elemente care încurajează experiențele de învățare:

Blaturi la diferite înălţimi pentru lucru, masă și relaxare, în interior și în aer liber, acoperite / umbrite / conectate la cele interioare;

Locuri de stat pentru diferite posturi corporale, cu sau fără spătar, individual sau colaborativ; scaune ergonomice și ajustabile pe 3 direcții, cu șezut moale sau rigid, mobile sau fixe;

Locuri de expunere pentru proiecte și/sau obiecte realizate de elevi, prin agățare, suspendare, sprijinire pe etajere, postamente, vitrine; ecrane digitale de afișaj integrate în diferite partiții interioare sau în elemente exterioare (fațade, zone de gard, parapete etc);

Prezentare / Scriere – pereţi care să încorporeze table magnetice, table inteligente sau ecrane de proiecţie;

Depozitare pentru elevi, profesori și personal administrativ, prin:

• elemente fixe: dulapuri înzidite, etajere etc;
• elemente modulare: mobilier multifuncţional având chiar integrate instalaţii;
• recipiente interioare și exterioare pentru colectare selectivă a deșeurilor;
• spațiu pentru depozitarea materialelor recuperate / reciclate;
• spaţii de depozitare pentru uneltele de mentenanță și grădinărit;
• spații pentru depozitare frigorifică etc;

Acces la resurse precum electricitate, internet, apă etc. prin intermediul instalațiilor, prize, întrerupătoare și altele;

Elemente naturale pe sit, pe acoperișuri, fațade sau la interior:

• vegetale: pereți verzi, plante hidroponice, arbori, arbuști, pomi fructiferi, plante perene, bușteni, rădăcini, legume, flori și alte plante în ghivece, jardiniere, grădini sau sere / solare;
• minerale: pietre mari, pietriş, nisip, pământ;
• prezența apei prin ochiuri de apă, perdele de apă, sisteme de ceață, cursuri de apă, cișmele sau fântâni;
• promovarea habitatelor naturale pentru insecte polenizatoare sau nu, păsări, veverițe și altele.

Elemente ludice care stimulează multisenzorial, zone care favorizează mişcarea, obiecte sau suprafețe care convertesc energia cinetică în energie electrică, instalații artistice interactive și așa mai departe.

Concluzii

Orice investiție în infrastructura de învățământ, dar mai ales școlile publice și în mod special cele vocaționale ar trebui să se adreseze cât mai multor membri ai comunității. Crearea de contexte de învățare care să inspire, să atragă și să facă accesibilă educația pentru cât mai mulți “clienți” dezvoltă abilități și competențe la nivelul întregii comunități, respectiv crește autonomia financiară a acestora, cultivă sentimentul utilității și abilitatea de a face față provocărilor vieții. Fiecare gest în cadrul investiției publice ar trebui bine cântărit și valorificat în cât mai multe moduri, astfel încât să devină un exemplu de bună practică și de eficientizare a gestiunii resurselor din toate punctele de vedere.

Surse informații: dr. arh. Oana Mihăescu