Prima Agora FOR SIBIU a avut loc sâmbătă, 23 iulie 2022,  începând cu orele 11:00 în Parcul Sub Arini, pe tema Amenajarea parcurilor. Ne-am bucurat de o participare numeroasă, de mult entuziasm din partea celor prezenți și de faptul că discuțiile s-au prelungit mult la final în ciuda aerului fierbinte.

Am atins teme precum:

• Rolul arborilor într-un ecosistem și impactul acestora asupra calității vieții locuitorilor, inclusiv modul corect de întreținere a acestora.
• Provocările de ordin juridic și administrativ în privința gestiunii arborilor și, în general, a spațiilor verzi. Necesitatea existenței unui Plan de gestionare a spațiilor publice și verzi. A fost salutată elaborarea și aprobarea recentă a Regulamentului pentru Zone Verzi, în special a Ghidului privind protecția, conservarea, dezvoltarea și întreținerea spațiilor verzi din Municipiul Sibiu.
• Importanța comunicării și educării cetățenilor, respectiv a transparenței și a consultării comprehensive a populației pentru orice tip de cheltuială sau investiție publică, pe tot parcursul desfășurării investiției, inclusiv în prealabil.
• Valoarea Parcului Sub Arini pentru oraș și pentru riverani, componente valoroase care merită menținute și potențate.
• Tendințe contemporane de amenajare a parcurilor – inspirație pentru Parcul Sub Arini (grupate într-un articol care va fi publicat pe siteul proiectului cultural For Sibiu).

Detaliem în continuare câteva idei care au fost expuse în cadrul Agorei, în speranța că vor fi integrate în planul de amenajare, ori de gestiune (după caz) al Parcului Sub Arini.

Valori identificate ce merită păstrate și potențate

• Accesibilitatea și permeabilitatea parcului – se poate intra în parc prin foarte multe locuri, de pe ambele laturi (NV-SE).
• Relieful, topografia locului, solul nealterat (minim alterat prin puține alei impermeabile).
• Suprafețele impermeabile (de pavaj) reprezintă un procent mic din suprafața parcului.
• Cișmele cu apă potabilă.
• Prezența specifică a arinilor, care dau și numele parcului.
• Diversitatea speciilor de arbori și arbuști, care asigură hrana faunei, respectiv biodiversitatea.
• Elemente de memorie colectivă care pot fi conservate și valorificate, fără a fi claunificate. Ex.: toboganul-elefant, pârtia de săniuș.
• Rosariul – un element istoric al parcului, poate fi regenerat prin adăugarea unei valențe educaționale experiențiale, prin îmbogățirea experienței sinestezice (soiuri de trandafiri cu parfumuri diferite, cromatică, textură etc.).

Tendințe contemporane în amenajarea parcurilor, recomandări pentru Parcul Sub Arini

• Locuri mai multe de adăstare. Asigurarea unui număr mult mai mare de locuri de stat în general, de odihnă, de așteptat etc. Lipsa locurilor de șezut accelerează tranzitarea parcului și nu încurajează prelungirea șederii, respectiv a timpului petrecut în parc. Efecte ale prelungirii timpului petrecut în parc sunt:
• Creșterea siguranței spațiului public.
• Creșterea gradului de socializare, în special în rândul categoriilor vulnerabile (vârstnici, familii cu copii mici etc.), respectiv creșterea empatiei și a coeziunii comunității.
• Creșterea imunității prin expunerea și contactul prelungit cu natura, respectiv prin cultivarea stării de bine, atât fizice, cât și psihice.
• Diversitatea locurilor de adăstat. Tipurile de locuri de stat și modul în care sunt grupate favorizează interacțiunea socială, respectiv se adresează grupurilor (așezare centripetă), sau favorizează utilizări individuale (așezare centrifugă). Scaunele sau băncile mobile permit pe alocuri adaptarea utilizării la nevoile de moment ale oamenilor; în ciuda temerii că ar putea fi furate, acestea au fost utilizate firesc pe termen îndelungat în mai multe parcuri din țară.
• Acolo unde căile de circulație sunt relativ înguste, separarea modurilor de utilizare este contrarecomandată. Se recomandă “shared space”, deoarece diverșii utilizatori își negociază mult mai armonios traseul și viteza de deplasare.

Pistele de biciclete invită bicicliștii să se deplaseze cu viteză mai mare și se recomandă separarea fizică a acestora de căile pietonale, ori prin pavaje cu caracteristici foarte diferite dacă lățimea circulației permite (vezi exemplul amenajării malurilor Rhôn-ului, la Lyon). Altfel, pistele de biciclete pot rămâne perimetrale, exterioare parcului, ele răspunzând mai degrabă nevoii de deplasare, cu rol funcțional, în cadrul orașului.

• Intervenții minimale, discrete atât din punct de vedere al amenajării, cât și al întreținerii:
  • valorificarea și potențarea calităților existente (relief, curs de apă, vegetație locală și/sau spontană, vegetație specifică etc.);
  • intervenții care necesită eforturi susținute pe termen lung – în doze extrem de mici, puține la număr (bazine de apă/fântâni decorative) ;
  • reducerea la maxim a utilizării altor materiale decât cele naturale (beton, asfalt etc.);
  • intervenții care se încadrează discret în peisajul natural.
• Favorizarea amenajărilor plurivalente, inclusiv a spațiilor minim amenajate precum pajiștile, care pot fi utilizate extrem de variat, în mai multe intervale orare, de mai mulți oameni, cu vârste și interese diferite. Astfel fiecare metru păstrat de parc deservește mai mulți utilizatori, iar membrii comunității au oportunitatea de a-și dezvolta empatia.
• Analiza comparativă a valorilor existente și a celor potențial rezultate în urma proiectului de amenajare. Introducerea de noi elemente de amenajare doar dacă valoarea (pentru comunitate) astfel introdusă este superioară celei existente, fără afectarea altor valori existente. În acest sens Registrul spațiilor verzi (obligatoriu cf. Legii nr. 24/2007) trebuie să fie nu doar sursa principală pentru datele referitoare la cantitatea și calitatea spațiilor verzi, ci și un instrument dinamic de gestionare a acestora.

Astfel de întâlniri fac parte din procesul de creștere al oricărei comunități locale și sperăm să ne (re)vedem la cât mai multe.